Respir aburi de singurătate
desfigurați de nările mele
pătrunși de o bucată de îndoială
pe care am păstrat-o în buzunar
special pentru zilele dulci
în care ochii sunt mâini
iar zilele sunt săptămâni
dorul este diurn și plânsul nocturn
inima e creier și creierul e suflet
suflet de ființă înconjurată de
o plenară singurătate
ajunsă deja
la maturitate...