nicicând nu te-am văzut mai frumos
decât în noaptea asta sfântă în care
m-aștepți cu mâinile-mpreună pe cuvinte.
rămâi o clipă cum te afli,
tăcut, cu ochii cufundați în mine,
să-ți modelez din stele chipul.
doar inima să îți dezlegi la noapte.
o voi lua să înviez în taină
neviul chip strălucitor,
așa cum Isis l-a-nviat odată,
pe veșnicul Osiris între astre.
eu fi-voi o cometă călătoare,
cu-alai de stele ca un văl de nuntă.
te-oi căuta prin ceruri să-mi astâmpăr
nespusul dor trecut în necuvânturi.