Atunci când cerul
S-a prăbușit în mare,
Am fost prins la mijloc,
Prizonier,
Între două planuri
Paralele.
Să mă zbat e de prisos,
Nu-mi aduc decât durere,
Așa că am să stau
Nemișcat ca un mort
Și doar o să urlu,
Prelung și tare,
Nesfârșit ca un ecou,
Pierzându-se în depărtările,
Din mine.
N-am să mai privesc
Dâra de organe lăsată
ÃŽn neizbutitele mele
Încercări de evadare
Și am să încerc să uit
Câtă silință mi-am dat
Să sap avid în mine,
Cu mâinile, cu dinții,
Propriul meu mormânt.