o câmpie aleargă în mine.
nu știu de unde atâta lung și atâta lat.
de unde atâta plat. de unde atâta liniște și reavăn.
eu sunt pe coama somnului.
o câmpie aleargă în mine ca un cal verde prin iarba roșie.
(Cal verde)




stau chiar la colÈ›. vorbele taie unghiuri
sar așchii parfumate în jur
lemnul de brad îmi face loc
în măduva lui caldă
eu îi dau măduva mea roșie
și cîteva motive să încolțească primăvara în sicrie.
(Încolțire)




zorile sunt doar niște lame portocalii care secționează tulpinile viselor
îmi ademenesc umbra în bătaia puștii
se dă un start definitiv. umbra mea fuge în lumină
cine_visează_mai_repede
cine_trăiește_și_fuge_mai_repede
cine_moare_mai_repede
câștigă!
lumea aleargă spre linia de sosire a vieții
suntem doar câțiva întârziați prinși de tulpinile nopții
avem un aer de indiferență ceva de speriat
pe noi nu ne fluieră nimeni
și nimeni nu ține cont că aici până și norii au tulpini.
(Tulpini)