De ce iubirea nu îmi cîntă în ochi
Și eu ca talazul mă zbat să cunosc
Timpul uitat al cuvîntului nocturn.
Să nu citesc pe chipul fad al lunii
Șoaptele durerii.

Mă vlăgui
Fără să cunosc rima
Poeziei chinuite de mușcătura condeiului
Ca muzica ruptă din fructul oprit.

Regăsesc calvarul în chipul pădurii
În flăcări, ca noaptea de vară
Se aude încet strigătul tăcerii
Din cerul de taină al călătorului profund