Iarna-și lasă-un fulg pribeag
Alb, și tare, tare, mic
Să se-așeze pe-al meu prag
Să se odihnească-un pic,
fulgul drag.

Eu oftez, căci mi se pare
Că se joacă Baba iarnă!
Da de unde! Ninge tare!
Pe pământ se-așterne-o blană
de ninsoare.

Dunărea încopciată mal de mal
Strălucește-n înserare.
Pe oglinda de cristal
Stele-arzânde par pojare
de opal.

Iar pe gheață, către mine
Un puști mic cu nasu-n vânt
Se apropie și vine
Și-i e frică-alunecând
pe patine !