pericolul vine de la cutia cea mare agățată de cer
cu locuri prea mici pentru oameni pentru animale pentru
de aceea se înghesuie nisipul să o acopere
se aruncă bărbați a urlet prin ferestrele-i prea închise
neveste caută pâinea printre coastele ciudat modelate pe piele
ale copiilor toți așezați și astăzi la masă
așteptând picătura de vin scursă din lipsa de grâu
mai trece o lege în slalom printre formele gri în cădere
numai vecina de la doi ascultă bach și nu mai visează
e clipa în care ne-adunăm toți la intrare pentru control
doar unul râde pe sub pământ mai trece o hienă
mama îi spune iar să închidă curentul pereții și gura
tic tac bat în caloriferul prea cald printre sloiuri tac
coboram scările din două în două te ocolisem la treișpe
doar unul mai strigă haideți la piață se vinde
nemurire pe pâine și locuri la lojă printre epave
se cumpără suflete tot al treilea la rând tu unul eu una
tăceți fiecare când vi se cere urăsc înghesuiala de sunete
coboară din ceruri o frânghie din cutia cea mare