trec mai departe peste timpurile miloage
rupând în joc o rugă abstractă
un pleacă-vino
bazat pe furnicile iernilor nimfomane
adunate într-un cimitir ars de solzii peștilor
scoși pe furiș din izvorul unui infinit
cândva albastru cândva cer

azi o pată de culoare suptă de tutun
cu aere de șters geamurile trecătorilor
ființe umane cu deșeuri de milă
cu dragostea cândva pasiune

azi atingere meschină...
lordul nopților scurte refugiat în dimineți răcoroase
cel ce vine cel ce pleacă
ce nu uită ce n-așteaptă