Scrie-mi mereu pe aer
de dor, de vis, de stele.
Sărută-mi tăcerea și gandurile,
cu rouă din soare,
din floare,
din tine.
Mângâie-mi părul și genele
cu sufletul, cu sângele.
Vindecă-ți rănile,
îngroapă-ți tainele,
uimirile,
strivește-ți întunericul și patimile
cu iubirea de mine.
Nu se poate să nu mă simți,
să nu mă strigi,
să nu mă porți în tine.
De dragul meu,
dansează cu delfinii, cu păsările,
fură mereu lumină eternă de ziuă,
ascunde-ți într-o scoică gândurile,
cautăți liniștea, căutându-mă.
Cutreieră constelații cu numele meu pe buze
și rostește-l respirându-l,
mireasma grădinii Edenului.