Pasărea nu a cunoscut încă
perfecțiunea zborului.
Timpul, da.

Pentru a mai trece granița la sîrbi,
inima mea bătrînă ar avea nevoie
de-un sînge tînăr și iute de picior
sau de-o pasăre care s-o poarte în zbor,
dincolo de fîșia cu sîrmă ghimpată
(dacă o mai exista celebra fîșie).
Ca inimă a unui bătrîn
dedulcit la rele,
ea ar avea nevoie, în primul rînd,
de multe amintiri cu Lepa Brena,
frumoasa visată noaptea de toți soldații
batalionului de grăniceri.

Pentru că, uneori, pasărea
se mai poticnește în zbor,
precum un motor gripat,
tot mai sigură este
mașina timpului!