Privesc cum focul se stinge,
flacără cu flacără.
Sunt ultimul strop de apă,
O ultimă lacrimă ce stă să cadă!

O stancă in mijlocul deșertului,
Un fum de țigară,
Și s-a acoperit din vârf până la poale
Cu singuratatea mea tristă.

Așteptăm ploaia
Suntem nebunii fără fețe,
Dansăm jocul isteriei
Să curețe izolarea.

Un simplu joc al minții,
Si suntem nimic altceva
Decât misterul de-a fi
Ultimul om de pe pământ.