Plictisul de a te naște fără urmă
de nemurire,
fără urmă de nebunie...
Doamne, îți multumesc
că m-ai făcut...NEBUN.
Că m-ai făcut mai frumos
decât restul lumii,
mai albastru decât normalul,
mai într-o parte decât...
linia dreaptă.

M-ai creat atât de IMPERFECT
- de parcă lumea, știi,
ar fi atât de perfectă!-,
încât, când mă plimb,
-așa NEBUN, într-o parte
și atât de albastru-,
îmi vine să zbor până
la tine
și să-ți aduc ofrande.

Þie, Doamne,
care m-ai lăsat NEBUN,
și atât de frumos,
atât de superb
și atât de IMPERFECT...