Când noaptea cea neagră răsare,
Când soarele apune în zare,
Atunci eu mă pierd in uitare,
Visez că râd, că plâng, că zbor,
Asemeni unui fulg ușor.
Trăiesc pentru tine,
Zâmbesc pentru tine,
Și plâng pentru tine,
Și tot ca un fulg mă topesc
Încercând printre rânduri sa citesc,
Vrând să aflu, să ghicesc
Ce e cu inima ta...
Și de ce nu poate fi a mea?!
Dar văd cum noaptea se pierde,
Și soarele a venit să-mi dezmierde
Lacrima ce coboară treptat
Așteptând un nou înserat...