pe marginea sufocantă a mării
îmi zdrobesc gleznele rarefiate de calciu
un marinar fumează un robinet din Atlantic
se lovește cu tâmpla de ancoră și valsează

apusul se grăbește înaintea mea...
să fie clar numai eu trăiesc să văd cerbul
cum bea sfere din nisip da!

desenez un fluture fără culoare în timp ce
te treci cu părul prin ființa mea
îți surprind surâsul cu gheață în cearcăne

...vântul nu mai bate odată?...

te întreb dar tu te muți în alt bazin olimpic

mă întorci la desen și scuip sare

în spatele meu pe noptieră
o balerină naște o lebădă