Clipele se ard,
îmi plutesc peste suflet,
lumina mă strivește,
mă întreabă de tine.
Tu care nu zâmbești niciodată,
tu care nu crezi în vise.
Au mai rămas speranțe în tine?
Au mai rămas cuvinte?
Ai uitat culoarea aceia intensă
pe care o are fericirea?
De ce ai atâta frig în privire?
Palmele mele îți stau peste gânduri,
încercând să-ți aducă clipe trecute
trăite-n iubire.
Oglinda memoriei se sparge în regrete.
De ce atâta tristețe?
și gânduri ce duc niciunde.
În gara cea mică
suntem doar noi doi și câteva felinare,
încercând să te urc
în primul tren al unui alt început.