Paturile noastre fi-vor parfumate,
Și adânci divane sugerând morminte,
Flori pe etajere murmurând, ciudate,
Despre alte ceruri tainice cuvinte.

Ultima căldură risipind, curate
Inimile noastre, două facle sfinte,
Împărți-vor dubla lor paliditate
Sufletelor noastre năzuind fierbinte.

Fi-va roș amurgul în mistere-albastre,
Naltă fulgerare, unică spre astre
Expirarea noastră plină de-amintiri;

Mai apoi un Înger va deschide ușa,
Vrând să reînvie fostele iubiri,
Din oglinzi tăcerea și din noi cenușa...