Robii

Doamne! robii tăi ascunși în mijlocul lumii,
Sunt ruguri aprinse sub secera lunii.
Izvoare de aur spre cerul deschis
Sunt rugile lor; șirag necuprins.

Stăpâne! stâlpi mari de fier la-a lumii temelie,
Îi faci pe cei ce dau prin cruce mărturie.
E taină adâncă ce lumea n-o știe;
Umbre smerite-s a lumii tărie.

Sfinte! cei ce din lume i-ai luat și-s pierduți pentru lume,
Cădelnițe-aprinse-s sfințind al Tău nume.
Le e sufletul cald de dragoste-n veci,
Celor ce pentru lume sunt reci.