Noapte de August

De după deal răsare luna,
Urcând încet pe cer în sus,
Uimită stau și o privesc
Și tot necazul mi s-a dus.

Ea răspândește-n jur lumini,
Transformă o noapte-ntreagă
ÃŽn joc de umbre fumurii,
Cu negru și argintiu, podoabă.

I-atâta frumusețe-n jur
Și totu-i plin de farmec,
Căci singură, așa cum stau
Mă simt stăpâna nopții-acum.

În cortul instalat alături,
Prietenii dorm obosiți,
Iar la trei pași e-ncins un foc,
Ca-n basme cu voinici.

Deși e oră-naintată,
Nu pot să nu privesc
Cum luna-și scaldă fața-n râu,
Ale cărei ape șușotesc.

Târziu în noapte, moș Ene vine,
Privind mereu ceru-nstelat
Și apa șopotind alături,
Un somn adânc mi-a destinat.

Când astrul nopții a apus,
Visam poate departe
Și soarele cu raze calde,
Mă săruta pe pleoape.

Alături, focul mai mocnea,
Venise dimineața,
Am deschis ochii, i-am reînchis
Să văd a nopții frumusețe,
Ca să nu-i mai uit fața.

22.09.1987