Știi
Mereu plângeam când era dimineață
Poate pentru că începea o nouă zi
Poate pentru că eram prea mică
Să înteleg cum se învârte lumea
ÃŽn jurul unui punct

Și atunci o fantomă rătăcită
Mi se așeza pe picioare
Spunea povești nemaiauzite
Și-mi promitea marea cu sarea

O credeam
Era fantoma mea de fiecare dimineață

Dar într-o zi
Pesemne că am crescut
Și fantoma nu mi-a mai vorbit
Ori poate eu nu o mai înțelegeam

Fantoma a plecat
ÃŽn urma ei vise
Scrijelite pe numele
Medeei