Loviți de vântul pleoapelor
Ochi roditori se închid,
Vindecați de parolele nopții,
Bolborosind ca meduzele
Când își suflecă mânecile de apă
Să înceapă munca de jos, din adâncuri.
O stea se înfige pe reverul cămășii
Să le lumineze drumul prin cer.

Orb, până în zori
Aștept la streașina lumii
Cu palmele despicate de sunete gemene.