Lumina ce vine prin geamuri
Oprită e-n colțuri de ciob,
Mirosuri născute din ramuri
Sunt muguri de frunze și flori.

Și toate ce vin din afară,
Oprite-n păcatul trupesc,
Sunt urme de păsări ce zboară
Și-atingeri de ochi ce vorbesc.

Lumina ce fuge de mâine
Scăpată e rază de timp:
De ieri ea e veșnic rămâne,
De azi e veșnic plecând.

Și vântul din șoapta iubirii
Furtună se face acum,
Și marea o mută-n privire:
ÃŽn suflet-nisipuri de scrum.

Lumina ce naște prin stele
O viață și-o șoaptă de dor
E noapte de vise prea grele:
Ce greu e destinul ușor...

Și luna ce vine din noapte-
Inelul de aur nuntit,
Aduce în somnul de moarte
Un vis de vis împlinit.

Lumini ce te scapă de tine,
De timpuri și negre lumini
E tot ce din suflet îți vine
Și tot ce te lasă să simți.

Și jur-împrejurul ți-e viață-
Lumina ce vrei s-o cunoști:
Apare de dis-dimineață,
Așteaptă din nou să te întorci...