Trecuse o clipire
Și, cineva de ar fi fost,
N-ar fi putut rosti
Nimic cu rost...

Ci nimeni nu era
Să vadă ce trecuse
Se clătina genunea
De vorbele nespuse.

Și-apoi înc-o clipire...
Și, uite, încă una!
Se strâng clipele toate
Și iute curg, într-una.

Trecuse o secundă
De-atâtea clipe scurse
Se-aprinse din nimic
Și în nimic se duse.

Ci nemișcarea mută
Învăluia abisul
Secunda mult prea iute
Nu-i tulburase visul.

Apoi altă secundă...
Și încă una... Iată!
Secundele se strâng,
Și timpul se dilată.

Trecuse un minut,
O veșnicie parcă.
De-atunci minute lungi
Tot să cuprindă-ncearcă.

Dar poate neființa
Să tremure la gândul
Că un minut răzleț
Îi va săpa mormântul?

Apoi nu nou minut...
Și încă unul vine.
Minutele se strâng
Și fug ca de la sine.

Trecuse o zi...
Întâia zi de luptă
A morții cu speranța
Din care crud se-nfruptă.

Ci din nimicnicie
De-ntoarce-s-ar Pierdutul
Nimic nu s-ar schimba...
Ori poate începutul?

Apoi o altă zi...
Și încă una zboară.
Și zilele se strâng
De-atunci ca prima oară.

Trecuse un an
Și moartea-n jur domnea.
Ce lung acum ne pare,
Părere-atunci era.

Ci anii în pustiu se pierd,
Născuți tot din pustiu.
De-am vrut să fiu altminteri,
Altcum voi vrea să fiu.

Apoi încă un an...
Și anii trec ca valuri
Ce strânse își izbesc
Durerea-n veșnici maluri.

De-n van ori aiure-am vorbit,
Îi las pe alții să se hotărască.
Oricum Dumnezeu s-a plictisit
Și a hotărât să se nască.