Veniți, creștini


Veniți, creștini, să-mi spuneți că nu e bun sugiucul,
Că temnița în care trăiesc este prea dulce,
Că mult mai bun e postul, decât să gust muștiucul
La prăjituri, și torturi, și sucuri, mulce, mulce –

Veniți, creștini, și-mi spuneți, cum a muri de foame
E mai pe placul celor ce viețuiesc în cer,
Că e mai bun nimicul, decât un coș cu poame,
Mai buni sunt cei ce rabdă, decât acei ce cer –

Veniți, creștini, să-mi spuneți, că-n lacrimi și mătănii
E mult mai drept, mai bine, mai înțelept, și bun,
Decât cu burta plină, să îți petreci toți anii,
Și-un înțelept mai prost e, decât un om nebun –

Veniți, creștini, ca vulpea, strâmbând la vii din boturi,
Că strugurii sunt acrii, și n-au parfum de loc,
Și puneți pe schelete, prea cuvioase spoturi,
Dând celor ce se vaită, alean, și leacuri – ioc –

Veniți, creștini, și faceți apologia morții,
Ca oile în strungă, în dogme-nțepeniți,
Lăsându-vă în voia de lup, pe la toți hoții,
Iubindu-vă cu gura, că doar atât, iubiți –

Veniți, creștini, și plângeți că drobul cel de sare
Curând, curând, va cade, și-i va lovi pe toți,
Și-ngenuncheat, nevolnic, smerit, și cumsecade,
Au nu te miri, creștine, că a-l opri, nu poți?

Veniți, creștini, prohodul, să îl cântăm la lume,
Căci toți suntem în culpă, vicleni, și vinovați,
Toți, lacomi, toți, confort vrem, toți, laude și nume,
Și toți, de Altul, alții, dar nu de noi, salvați?

Veniți, creștini, cu crucea, icoane-paparude,
Să scoatem peste uliți, și-n cer să privim greu,
Să le-amintim la îngeri că suntem cu ei rude,
Să aibe, totuși, milă, de cei greșind, mereu?

Veniți, creștini, de-i laie, bălaie, e totuna,
O moarte tot ne-așteaptă, de ce să o lungim,
La teatru-n sală, Domnul, binecuvântă-ntr-una
Piesa vieții noastre, și după țintirim –


Veniți, creștini, la taină – să tăinuim pe forum,
De-un sens, de o morală, ce duhul și-l tot dau,
La liturghia clăcii, să tot votăm, în cvorum,
De ce-a ajuns Hristosul pe lume, un bau-bau?

De ce nu vin la dânsul, nici măcar ei, copiii,
Doar rătăcesc la joacă, la ștrand, sau internet,
De ce-i păcat pe lumea care-și mănâncă fiii,
Să spui: Revino, Doamne! Că ne tâmpim, încet!