Mi-e dor de tine


Gheara unei păsări
îmi usuca agale tâmpla.
Nu-mi amintesc cine sunt,
câte gânduri îmi număram pe zi
și nici cum urmăream pașii tăi
aruncați pe Lună.
M-am pierdut așa, dintr-odată, într-o ceață tactilă,
aproape oarbă
și, în jurul meu, te simt.
Sunt atât de frică,
atât de curgere
și mai mult pierdere decât uitare,
încât am uitat
că, în trecerea râului învolburat,
eu te țin strâns în palme.
Nu-ți voi elibera surâsul,
îl voi păstra înghetat în mine,
așa cum mi l-ai trimis cândva.