S-a rupt cerul în două și marea s-a deschis,
Să primească potopul norilor ce plâng,
Ce de-atâta durere în ei parc-au închis,
Amarele lor lacrimi ce peste mare frâng.

Luceferi flutură aripi ninse,
Pe marmura uitată de zori,
Și plâng și ei cu lacrimi stinse,
Primite dinspre-albastru nor.

Plutește-n aer o răcoare ce împarte,
Ici,colo,lacrimi de nori calzi,
Doar lacrimi albe vin curate,
Dinspre o zare-n care cazi.

Plâng norii în albastra mare,
Și se alintă-n văzul ei,
Adoarme luna-n colÈ› de zare,
Pe diamante-n ram de tei.