Sensuri

Seara, pe sub pleoape,
amintirile se scurg
adâncindu-se în chipul care le alungă,
în puf, în surâs sau visare.
Să lași deschisă poarta pe care ochiul tău a închis-o,
să măsori intenția și să arunci aroganța unei clipe
în parfumul unor crini uitați în glastră,
sună a speranță.
“Sugrumat de umbre” mă strigă noaptea
atunci când mă caută prin iarbă.

Acum mi-e teamă să mă mai ascund printre pașii tăi,
mi-e teamă să calc, să ud arcurile timpului tău cu mine,
mi-e teamă să mă alung, să uit, să rup Luna din locul ei
și să devin o umbră a ta aruncată peste tot în iarbă.
Mi-e teamă să mai schimb ceva,
poate mă trezesc.