Plutesc fără sens
pe aripile de argint ale vieții.
privesc pământul cu aceiași ochi,
cu aceeași privire tulbure
și rătăcesc pe cărări interzise
de ideile absurde ale oamenilor.
de ce? poate doar pentru a mai vedea o dată
răsăritul unui curcubeu într-o noapte
cu lună pală.