Un singur gând ascuns în lacrimi
Și-un dor amarnic dus de amintiri
Plutesc nemărginind trecutul
Și viața ce va fi.
Nici chiar trecute clipe
La pieptul tău
Nu pot ascunde suferința
Ce bântuie mereu
Peste copaci și ceruri,
În inimă și-n vid.
Port ca o icoană în ochii plânși de dor
Un chip prea blând și bun
Un suflet muritor.

Iubind și frunzele căzute peste mormântul tău
Îmi strig secundele și viața rămase în sicriu.

Căci lângă tine o viață am trăit
Dar ai plecat...
Uitând ce ne-a unit.

Dar azi, iubită mamă,
Mă-ntorc la cimitir.
Și-ți pun la cruce-o floare
Să-ți cânt un dulce imn,
Slăvindu-te în pururi,
Murind de al tău dor.
Sperând la nemurire
O rugă-nalț la cer
Și-ți spun încă o dată:
Te voi iubi...etern!