plouă
în lungul străzii nu e zi și nici noapte
e ploaie

vreau drumul ăla insipid faruri și căruțe
zori aburiți
o cafea teribilă fierbinte
până-n prăsele
războiul șinelor de tren
podul dunărea ce chestie de fiecare dată parcă m-aș întoarce la un acasă
nisip
umed rece adânc mut cât cuprinde
ca un peron
nisip
de primă vedere
o strângere de inimă ca și cum
tare lipsesc
tare

o țigare pe vine cu ochii departe

m-aș uita pe gaura cheii în viața mea
picioare cărți amintiri răstălmăcite uși roșii hărți și inele post-ituri cu fiecare surâs
gratuit
încercuit bine
un înainte o dreaptă o stângă
viori piane drumms violine și scrâșnete
rame goale
toate sufletele mele adunate la grămadă
duc lipsă de umerașe ca să nu mai spun că eu
calc rar
foarte rar aÈ™ putea spune deloc
asta îmi dă o nefinită simpatie pentru alice

câteva secunde mâna
clanța
un îngheț absolut toate vocile în formă de o
și peste toate astea senzația că ceva îmi mănâncă urmele
și eu nu mai ajung nu mai ajung
nici nu mai știu unde
încotro văd cu ochii

țin în nări miros sărat nisipul poate fi o iarbă
aia în care să urli cât te ține
toate rândurile sunt ocupate
7 e un cuvânt ascuțit
zvâcnește sălbatic
știi ce n-am avut niciodată?
cartoline cutii delicate de bomboane cu panglici bleu și
jurnal de bord

nu mă căuta
e 7