Parcă e dimineață,
sau cel puțin așa mi se zice,
“scoală bă, jegosule, că iar ai dormit in pișat”
nu merge să-l mai mint că nu mă mai ține vezica,
acu vede și el sticla de lângă mine.
Deocamdată crede ca doar atâta e răul meu.
Mi-am prăjit atâta creierul de nu mai fac diferența între
întuneric si lumină.
cum zice si melodia aia,
care atunci când eram trează mă făcea sa plâng,
că n-o înțelegeam:
“it’s like I hardly see the sky someday”
Dar ar trebui s-o las mai moale
că tripul ăsta cu familia ce-mi poartă de grijă,
mă sperie mai rău ca toate