E vară,e iarnă și scârțâie-n dinți
Fereastra mea-nchisă,murdară de noapte.
În ploaia din tine,mă mai știi...mă mai simți?
Târziu...este ceasul două jumate.

E lună,sunt stele și tremură-n ger
Tunchiul de scorburi,putred de șoapte.
Am crengile rupte,frunzele-mi pier
Și-n vârf mi-au rămas flori doua jumate.

E vânt,e furtună,iar eu mă-ncălzesc
În focul de gânduri ce-adorm pe o parte.
Ce frig e afară!Sunt în casă.Ațipesc...
În geam mi se zbat două aripi jumate.