mintea mea încarnată
o bucată de ceară
proaspăt coaptă
printre bălăriile unui fluviu
ce curge infernal
în plasa unei cataracte
plină de oase
unde un geamăt masochist
îmi captează vocea telescopică
ilizibilă ca o cabală
în care farsa zilei de ieri
se lichefiază prin cuvinte
agonizînd paranoic într-o conspirație
asemenea unui viol
ce precede nașterea
din foc și pucioasă
a apocalipsei cînd știu că nimic
nu există din cochetărie