27 august 2007


PASO DOBLE
fac întâi un pas în talpă și apoi
cu ea cu tot un altul
merg probând drumul din mine
până când sunt asfalt celuilalt
dinaintea ochilor

am agonisit atâta șovăială
ascuțind ca pe creioane moi fricile, încât
mă mir cum de mai sunt păcătos…
cu trufie, cu cuvântul mai ales, da
poetul este străpăcătosul, dar nu cu fapta
acestea îi sunt deseori bune
restul, erezie

mă întreb câți poeți sunt în țara asta
ca să știu
dacă tălpile auzite… aproape, sunt iluzii
sunt de orbi, cerșetori sau
frunze mari, încă verzi, întinse timpuriu
în calea vântului –
și cât de eretic ni-i neamul


MOMENT DE BINE - 2
amurg tânăr
curtează grădina, sfioasă îl întâmpină –
nuditatea florilor aprinde
fruntea luminii
aceasta așezându-se tăcută în contemplare
le înveselește cu mantie de argint
și le spune noapte bună

numai fereastra îmi oprește nesperarea
nu pot însoți amurgul printre arbuști
nici îndrepta un colț de mantie
sau măcar săruta o floare – dar cu ochii pot
pot zidi lumi noi, de jur-împrejurul lor grădini
cu flori nenumite
din miezul nopții, din sâmburele ei
trec alcooluri în abur rece și nu mai plâng
le încălzesc până
zorii îmi aduc promisiune: te iubește
cineva te așteaptă în așteptarea ta, nu vezi?!

amurgul nu apucă niciodată
bătrânețea
cadranele rotindu-se pe ace înțelenite pe 23:59
îmi dau stare de bine sau…
______________

FESTIN
între ele
dorurile –
vorbind cu gura plină –
albe, roșii, pestrițe… se sfădesc
care mai de care vor părți mai bune
fruntea, grumazul, pieptul, căușul palmelor, tălpile
le sunt delicatese…

astfel
canibalându-mă îmi rămâne sângele
îi picur destul amar să nu aibă căutare
obrazul transparent-oglindiu, sclipind
mă vinde la licitație
albe, roșii, pestrițe… dorurile
mestecă și… mai vor
nu vă fie cu mirare când
mă veți reîntâlni!
_______________


PLUS
ziua o măsoară gândurile de fapt,
asta-i viața, ceea ce-i porți emoției
ofrandă

mintea-i între muchii boante
trupul curat
așchii șuieră – unele pe dinăuntru sar, altele
rămân cuminți și moi
înfipte, părând inima unui arici…

noaptea o măsoară gândurile, de fapt,
aici încep zbaterile, centrifuga
din lame subțiri ascuțite – până în zori
devenind muchii boante zilei următoare

întind brațele
umbra-i o cruce și nu știu de ce
din profil dacă privești
tot cruce se vede – nu cumva
deja alte brațe, înăuntrul meu
sunt întinse?

în balansul acesta
ființez și prisosindu-mi emoție
și lame
le trec în cuvinte
________________

VALERIU BARBU (DANDEȘ GANEA)

Dacă doriți să-i scrieți, adresa e: Barbu Valeriu, str. Traian 252, cod. 800186, Penitenciar, Galați