Plouă, iubito

Toamna înfiripă toate
iubirile
Și tristețea e o
glumă cu clovni.
Plouă, iubito
iar spaima cocorilor e
al cincilea anotimp.
Nu mai suntem decât
noi doi aici,
în rest liniște
ca-ntr-o petală de crin...


Noi

Stam jos, cu tine
în mijlocul nopții,
Stropiți de sângele
frunzelor
pe care toamna
le încununează cu
cenușă.
Cocorii rătăciți
ți-aduci aminte?-
Întristau o clipă firescul
într-un zbor spre
necunoscut...