Am peste 1000 de fețe,
arse,
sculptate,
zâmbind.
Nici eu nu le știu...
Știu că îmi place să
îmi înfig mâinile în pâine
și să amestec salata de vinete
cu dulceață de nopți pierdute.

Am peste 1000 de fețe
și știu că tristețea
nu dispare în somn.

Am peste 1000 de fețe
și totuși,
niciodată nu am fața potrivită
în situația potrivită.

Pe străzi îngropate în fum,
mă-ntrebi ce mai fac.
Din reflex îți răspund
și îmi las ochii să se cațere
până la ai tăi...
Te strivesc sub picioare
și fug printre munți de gunoaie
și pisicile lor în călduri.

Sunt pe drumul cel bun!
Mai am 998 de fețe de mutilat
și voi ajunge să port doar una.

Numai că din păcate, ultima
este cea a morții...
...asta e!