Dimineața mă trezește
Din îmbrățișările morții.
Dimineața mă întorc
Din disperările de-aseară,
Din abisurile întunecate ale nopții.
Diminețile îmi zâmbesc
În strălucirea ochilor tăi!

Noiembrie doarme
ÃŽn abandonul frunzelor moarte,
În stropii ce se scurg plictisiți
De pe ulucile înegrite,
La rădăcina prunilor triști.
Noiembrie doarme
Alintat de concertul ciorilor:
Zăpezilor, prevestitoare.

Te ascunzi zgribulită
Sub cuvertura cenușie ca norii.
Copilă, fruntea îți arde!
Frigul umed al toamnei te sperie.
Închide fereastra și pune-ți fularul;
Ne mutăm în decembrie!

Dan David, Los Angeles, 11-30-2005.