am schimbat multe case
le-am pus perdele
să le feresc de ochi curioși
le-am vopsit în culori potrivite
le-am mânjit pereții
cu viață
dar niciunde n-am fost acasă
mi-e frică poate
că n-o să găsesc locul meu

stau uneori pe stradă
miroase a claxoane isterice
a asfalt topit
pe tocul pantofului meu
stau ca un magnet
într-o croitorie
și
privirile atâtor oameni
se lipesc de mine
ca boldurile

un necunoscut m-ar putea lua de braÈ›
mi-ar putea zice
hei, s-a deschis A
hai să mergem
am schimba 3 taxiuri până acolo
am bea câteva beri
ne-am fâțâi puțin printre oameni
ne-am freca mai întâi
întâmplător
dar mâinile lui
n-ar trece prin mine
mâinile lui murdare
slinoase
lipsite de sens ca niște
diagrame fără mulțimi

oamenii murdăresc
sparg
rup
crapă
ditrug tot ce ating
am un soi de milă pentru
existența lor din conserve de viață
un fel de fiolă de penicilină
în inimă
la care curul lor oricum
e alergic

lumea iubește la mine
o față
poate sunt falsă până la urmă
poate oamenilor le place
să zgârie
să lase urme
să-și cresteze inițialele

mă joc de prea mult timp
de-a femeia
nu sunt decât un gabi
mic
încovoiat
speriat