Doi ochi albastrii,par balai


E dimineata- n zori de ziua,
E soarele la rasarit,
Descult, din casa am iesit,
Ca sa ma plimb, prin roua.

Voiam s-o vad,voiam sa scap,
De visul, ce m-a tulburat,
De chipul ei, de ochii-nlacrimati,
Ce-mi stau in suflet,cu-n lant de dor, legati.

Am intalnit-o-ntamplator,
Pe cand era o fata,
Frumoasa, ca un inger zburator,
Ea m-a vrajit indata.

Ce ochi albastrii, par balai,
Avea frumoasa fata,
Gurita ei cu buze moi,
M-ia daruit-o toata.

Eram atat de fericit,
Si nu-mi venea a crede,
Ca dintre toti, ce-au incercat,
Ea doar pe min’ ma vede.

Ne-am iubit, ca doi copii,
Credeam ca pe vecie,
Sufletul si inima din noi,
Unite au sa fie.

Dar soarta , rea, cu trucurile sale,
Nu i-a pasat,de sufletul din noi.
Punand o lacrima, in ochii goi,
A rupt a noastra cale.

Trecut-au anii, ca un gand,
Si am uitat de fata.
Dar ma trezesc acum, visand,
Femeia de-altadata.

In vis venind, imi spune,
Ca lacrima , e inca-n ochi,
Apar mereu in visul ei,
Si sufletu-i la mine.

Un dor nebun,in suflet se strecoara ,
As vrea s-o vad, sa pot sa-i spun,
Ca tot ce am crezut trecut,
A stat ascuns, in inimioara.

Dar vad deodat’, in razele de soare,
Pe-un boboc rosu de floare,
Doi ochi, albastri, zambitori,
In roua dimineti-n zori,

Citesc in ei, iubirea ce mi-o poarta,
Si-i simt sarutul dulce,
Si-ncep a o ruga pe soarta ,
Sa-mi dea ce mi-a furat,la ea sa ma pot duce.

Dar nu-i nevoie sa te duci,
Imi spune a mea soarta,
Spre casa doar sa te intorci,
Si-o vei gasi la poarta.

Si am gasit, intradevar, acasa la portita,
Doi ochi albastrii, par balai,
Si dulcea ei gurita.

Dance I.