sunt oameni care stau la pândă mereu
între pereții unor întâmplări fericite și rare
oameni care își leapădă în fiecare seară pielea îndelung tăbăcită
de îndepărtare de irosire de teamă
născuți pe asfalt
între 2 stații de tramvai sau între 2 scări de bloc învecinate
oameni transparenți liniari încheiați la toți nasturii
oameni cu flori la ferestre
cu grădini suspendate în ghivece uriașe de plastic
cu acoperișuri de tablă și mimici discrete

sunt întâmplări fericite și rare
consumate elegant cu tacâmuri de argint cu șervet de olandă fină la gât
ele nu vin și nu pleacă
doar te însemnează cu liniștea unui zmeu de hârtie
pe care îl porți în alergare continuă printre vârste

sunt anotimpuri pe care le pierzi din nebăgare de seamă
nici nu ai ști ce să faci cu ele în ce parte a lumii să le ascunzi
mai bine așează-te cuminte la pian și cântă iar o sonată
numai bună de îmblânzit drumul
dimineților cu jaluzelele trase
după-amiezelor cu viță-de-vie și cristal de bohemia
serilor cu tutun de pipă și zgomot de fond
nopților de borangic sfâșiat

......................................................

imaginează-ți o lume
prin care să treci iar de mână cu el în tăcere
va fi îndeajuns ca să te naști încă o dată
vei fi însă mereu și mereu
aceeași
dintotdeauna
doar o femeie

asculta poezia in lectura autoarei