ziua aceasta
seamănă cu strigătul ploilor
din pântecul mamei
nu știu de ce îmi cereți
să port umbrelă

mama plânge iarba
prinsă sub coasă
și adoarme de obicei
pe cântul lor de jale
plânge cărțile lovite de trăsnet
adoarme uneori
cu ochii în tavan ca o lustră

de aceea dansez în ploaie
pe scena ciupită de poante albe
ca balerinii
sub umbrelă
doar frunze pot fuma

lăsați-mă în ziua aceasta
în brațele ploii să stau
ca un prunc
sub aripile mamei