la capătul puterilor
strângând între pleoape piatra cubică a remușcărilor
-ce culoare seminală a căpătat lumea
cineva fluieră după un câine
încrezător în destin și în urmele pe care
acesta le lasă printre nopțile cu învelișul plesnit
(dacă lărgești deschizăturile poți vedea
baruri pline de fum și picioare dezgolite
poți mesteca fericit pâinea mucegăită
a durerii de cap)
ce culoare a căpătat lumea – culoarea ochiului smuls
și apoi spart de bocancii unui lung șir de soldați
dar iată, din locul acesta duhnind a trecere
de pietoni, a siluete tatuându-se pe asfalt
din locul acesta în care gesticulăm și în care
ne-am pus toată nădejdea că dincolo, pe cealaltă
stradă, ne vom putea în sfârșit suporta
se înalță culoarea lumii – culoarea unor buze
umede de femeie