Motto : Teiu-a cărunțit în galben. Frunze cad pe caldarâm. Pe cutia muzicală e o floare de salcâm... ai văzut...

Sub măslin închid în noduri plaja scoicilor cu dor, iar pe dig deschid tăcerea valului din fostul nor. Plouă tare, cu cer senin și albastru-movuliu înspre albastrul zorelelor și-al florii de cicoare. Aici te-ai oprit. Ai privit cerul și seninul a străfulgerat o semnătură și-o dată. Le-ai învelit în cuvinte cântate de parcă cineva ți-a cerut să revii și să te explici....

Dintr-un (P) ajuns-am (Y) și din (Y) iau păreri, zămislind un foc ce arde-n gândurile cu dureri. Trec în cântecul albastru nota de sub portativ să pun verbul în mișcare într-un Tymp cu optativ. Din tăceri înalț acuma Simfonia Bucuriei arzând dorurile mele-n focurile veșniciei. Pe o navă-n tălpi s-adună, cu miresme, Mnemosinei, o aducere aminte din Atunci cu jocul Ginei. Și se strânge iar în coduri reluând un pas pe scară și din ițele albastre, cornul lunii prinde seară. Păstorind un gând ce lasă lacrima înmiresmată, pot Acum să trec în clipă gestul dans... A fost odată…

Dintru început știi că-n Șah cu hazardul, mișcările se fac pe Scara iluziilor... De-ai ști unde-am găsit-o, ai da o fugă până-n atelierul meu de pe Stradela Vântului... Și Aici las Tymp să crească o grădină-n Þărm de mare. Nu cer bani și nici mărire. Cer o mică ascultare…Tac. Ascult și las să treacă. Voi să adunați cuminți. Ponna zgârie la ușă…Bate inima grăbită ca de-o veste dintr-o șoaptă. Tu respiri din mine visul și-mi întinzi gutuia coaptă...

Pe 27 septembrie mi-ai completat un portativ în cheia fa pentru violoncel și-n cheia sol pentru vioară. Apoi te-ai răzgândit, te-ai așezat la pian, le-ai pus la un loc și-ai început să cânți: ai văzut cum clipa albă se ascunse după nor/ cum părerile albastre se nășteau din spuma lor/ cum Frumoasa de pe plajă a adus cu ea deschideri/ și cum toată halimaua se întoarce în închideri/. Acum știi să lași să cânte, teiul, plopul și salcâmul..............................