8 octombrie 2007

UP, DOWN
atât de proaspăt colțul dimineții,
Doamne,
respir, respir fără
să mai expir, crește cât cerul
pieptul meu

albă străbătând neașteptată
ca o minune
lumina nouă pune asediu frunții
de rușine sau teamă privirea-mi coboară
astfel aflu că nu mai am umbra
aliniindu-se cu trupul nu se arată

timpul este o contracție
ca o ușă deschisă, rămâne
să știu de care parte sunt…
până atunci, pieptul meu crește
privirea caută umbre
______________

10 octombrie 2007

BALANS
…nu cumva
aerul ne respiră, lumina ne consumă, toate
din jur ne folosesc, fiecare lucru
după trebuință ia din noi?!
…nu cumva banii cumpără din noi cursul lor
ceasul ne plimbă pe limbile lui precise
într-o idioată «tanana»
un fel de paparude invocând ploile
sau neploile pământului care ne posedă
…nu cumva acest cumva este
bumerang căutându-mi tigva, genunchiul,
talpa?

careva mi-a spart blidul, altcineva
mi l-a înlocuit, acesta de pe urmă
i-o farfurie, nu mai este opacă, văd
reflectându-se lingura mărită și
în drum spre mine micșorându-se –
balans asimetric, «nu cumva»-ul inundă
iar momentul: supa mă soarbe…
cine va spăla

observ toate acestea parcă… detașat
dintr-un unghi pieziÈ™
nu cumva…?!
________________

12 octombrie 2007

HEXAGONUL ȘI FRUNZELE
(anti-poem de proiectat doar pe zi)

*Secvența unu
________________

filtre moi diminețile, rugăciunile se împiedică, ajung silabe răsfrânte

dinamica adevărurilor absorbită de circumstanțe o urmărește lumina,
nu luminații…!

iertarea
cât o lacrimă, înalță răpusul, compromisul e spart de un singur cuvânt –
încă nu-l știu

nu coerență, nici relativism ori cereri esențiale… nimic
fugind de convențional, te afunzi în el – cum voi străbate?
conștient nu știu

inima ta decojită de tot ce-i simbolic dezaprobă toleranța are puls în trei timpi –
cel «străin» de-i fuga de abis, ești iarăși jertfă…!?!

deja limba păsării – pe care voi pieri – este departe
virgulă pe cer
cerul silabelor răsfrânte

*Secvența doi
________________

filtre rarefiate, amiezile mi-au tras în vergele subțiri orizontul –
la capătul opus stau!?! Stau:

liniștea-i absența oricărei patimi, pauza
între scufundări în amarul care-i mai amar în coajă
până-n miez nu voi străbate! Când?!

statica aparentă irită, principiile au noduri
cuvintele au plesnit acoperișul de aramă oxidată, verde
verdele este viață – și venin

am avut siliciul, ionii biciuiți și burice…
milioane de degete atingându-se, se consumau ori
emanau libertăți – l-am irosit!… voi erați acolo…

nu mai aștept, pe jos străbat cerul, am vremea puțină
până la «adunarea generală» a cuvintelor-ființă… panică!

*Secvența trei
________________

filtre sângerii putrede, amurgul este melancolic nu eu
ceva nu i-a reușit acestei zile ori tocmai pentru că Da

vecernii sure, clopote segmentate, umbra crucii cât satul
îmi dizolvă genunchii și
cad felii

bust iată-mă
și acela înjumătățit stânga în sus, răsucită dreapta
ca în desenul unei cărți de joc

secvența nu va sfârși așa
conștiința se prelinge întotdeauna dinspre viitor
sărind-o spre cele treizeci de pietre – nașterea mea ultimă

*Secvența patru
________________

filtre reci făinoase nopțile
ecuație speranța se refugiază-n vis
turnând frici noi trezirii, altfel n-aș mai dormi…!

suma renunțărilor ascunde bucurii simple, voi ști, oare,
să le recunosc între acele artificioase ori
circumspect
mă voi retrage cu un pas?!

la schimbarea zilei – din ceasornic – lepădat
de curaj, dar și dubii voi deveni, filtru

*Secvența cinci
________________

înaintea zorilor
lacrima arhetip – tiptil va păși
a ajuns acolo unde-i spunem «dincolo» sau
pur și simplu moarte

pe spirală punctul acesta-i perpendicular cu aici
sau pur si simplu viață

*Secvența șase
________________

nu timpul am scrijelit pe laturile hexagonale
ale «fiindului», ci intenții, mână și privire sus
dincolo de filtre
unde crucea mea nu-i « + » ori « x », ci un «chip»
________________

VALERIU BARBU (DANDEȘ GANEA)

Dacă doriți să-i scrieți, adresa e: Barbu Valeriu, str. Traian 252, cod. 800186, Penitenciar, Galați