Și-a fost să fie el,
și-a fost să fie tată.
Totul era bine, și-a avut o fată.
Și-a fost să vină iarna…
și-a fost să fie greu:
S-antâmplat ca ea să îl găsească, într-o hală mare pe ciment întins…
De griji și suferință sufletu-i cuprins,
o-ndemnă să plece, să se ascundă-n noapte,
dar uită ceva… o lumânare la creștet lui nu-i ardea.