28 octombrie 2007

ĀKAÅ A (spaÈ›iu, cer, eter… ind)


fără «šama» dansez, fulg
singur
firul la un capăt – vântul îmi caută ramul
unde mă voi jertfi
proximă geneză

voi fi mugur, sunet înalt, muzică fără ecou
stropul de rouă
frunză abia deschizându-se, întâiul tremur
Luna-mi apasă pleoapa, strânge
brâul unei lacrime…
umbră amplificată pe o stâncă
_________________


…

umbră partizană, liră
înjumătățită
privirea crește

din împărăția pruncilor – visul
mă învăluie, ploi mecanice recompun
trupul meu

ah, câtă grabă în a imita
tăriile agregându-se

cealaltă jumătate de liră
va rămâne mister?!
_________________


FLAUT, MÃTASE RESPIRATORIE

fiecare secundă este un cântec, auzi?

Pământului i-am sărutat urechea

aerul, numai aerul ține taina
apelor înalte, hei…
nu mă muri, mai lasă-mă o rotire
aripă stângace, virgulă cât munte… iată
ascult și
nu mai plâng, Laocoon aproximativ
lunec în flaut
_______________


ABUR NOU

corn de foc – joc, moi limbile dansând…
Am intrat în pădurea tânără printre ramuri
încâlcindu-mă

urma lăsată pe o tulpină subțire
a crescut
ascuțită, neagră… eu sunt
corn

câte lacrimi îmi vor musti
mirările?!
…cea care va să vină mă va găsi dincolo
la izvorul focului, traiectorie în dansul
frunzelor încinse
abur nou
__________________