Partea I

Mirela Lungu:

(Îmi bag picioarele în ea de viață!)

Îmi bag picioarele în ea de viață,
Ma doare poezia drept în cot!
Eu te-aÈ™ pupa, iubitule, pe bot
Când îmi prepari cafeaua-n dimineață

La bordul tău viteaz, de matelot
Pe unde navighezi grăbit, în ceață.
De-ți bagi picioarele în ea de viață,
Te doare poezia drept în cot!

Eu îți adun sictirul de pe față,
Þi-aș oferi la stres un antidot,
Dar n-aș vrea să devii un idiot
Și să-mi zâmbești senil (ca o paiață).

Te doare poezia drept un cot?!
Păi ți-ai băgat picioarele în viață!


Partea II

Radu Stefanescu

(epigrama sau sonet incomplet)

'Am sonetită. Scriu. De garagață.
Ideile'mi atârnă pân' la cot.
Iar în cafea-mi ieși, de dimineață,
Că mâine mă mărit c-un matelot.'


Mirela Lungu:

SONET(ITA)

Tu ai otita. Știu. De garagață
Te ții. Aș vrea să te opresc. Nu pot
Ideile din cap să ți le scot,
Nu mi-ar ajunge-ntreaga dimineață,

Să te conving. În sinea mea socot
C-ar trebui să irosesc o viață
Ca să te vindec, Fane, de miață
Si să-ți prescriu rapid un antidot!

Căci mă privești, învăluit în ceață,
Cum eu mă scurg în fumul tău cu tot
Ce-a mai ramas. Dar să te lingi pe bot
Și să te speli cu Ariel pe față

Când vei pleca în lume, Camelot,
Să vinzi legende expirate-n piață!



Stefan Radulescu:

(Sunt sănătos, distinsă precupeață)

Sunt sănătos, distinsă precupeață,
Otită n-am, și să aud mai pot
Cum cântă păsărica în compot,
Dar am trecut pe vin de izmă creață.

Iar de văzut, bunghesc ca Lancelot
De câte ori se-nghesuie vreo fleață
Din alea care vând izmene-n piață
Să iasă una-două din capot.

Să știi, mai simt parfumul fin de șprot
Ce mi-l aruncă uneori în față
Vecina, ce accidental, pe gheață,
Mai face un șpagat! Nu-s idiot.

Da' peștii-mi mor când bântui ca o rață
Prin iazul meu. Și'mbătrânesc de tot.

Mirela Lungu:

(Îți cântă-o păsărica în compot? - replică la replică)

Îți cântă-o păsărica în compot?!
Băut-ai iarăși vin de izmă creață
Ce ți-a vândut distinsa precupeață?
Să lupt cu o himeră nu mai pot,

Că spada ta e boantă, Lancelot
Și pierzi duelul sorții la mustață.
Îți vor cădea izmenele-n piață,
De jenă, o să-mi umbli în capot!

Voi mirosi parfumul tău de șprot
Ce mi-l arunci, de-atâtea ori, în față,
Printre eczeme, carii si mătreață..
Mă dai pe spate: ‘ți pică în tarot

Cu Gloria pustie și măreață
Să te însori, bătrâne matelot!

Partea III

Florin Radulescu:

Mă doare, codobaturo, în cot (sonet -replica la 'Îmi bag picioarele în ea de viață!' de Mirela Lungu)

Mă doare, codobaturo, în cot
De poezica ta... cu o sâneață
Aș trage-un glonte, dis-de-dimineață,
În devla ta cât bobul de nohot...

Reciți mirobolant! Ce strungăreață
Posezi! Mă simt vânat ca un enot.
Păros, țâșneste cracul din capot,
De-o să-l palpez, dezlănțui o zăgneață.

Te-a remarcat și-un vajnic camarot,
Dar a fugit precum măgaru-n ceață,
Intempestiv, spre primul cargobot,
Când a zărit superba ta mustață

Zicând atât: Cât sunt de idiot!
Băga-mi-aș mădularu-n ea de viață!

Mirela Lungu:

Ai pene, papagalule, un lot...

Ai pene, papagalule, un lot,
Și stai în colivie...Nătăfleață,
Cu vagi impresiuni, de minte creață,
În țeasta cât o bute cu borhot.

Dar scrii sublim! Orbit, de la albeață,
Visezi! Și zbori in...vers, ca un pilot
Automat defect și cam netot
Cu măști de castravete-n loc de față.

Ai bucle-n frunte, mintea cât un drot,
Pompiță pentru mușchii de gârneață.
Când fanele pe ștrase te mai scot


Fac poze mulți cu freza ta isteață,
Spunând: - Lângă așa un idiot,
Arăt și eu deștept, o dată-n viață!

Partea IV

Cristian Vasiliu:

Sonet 123 (Sunt vlăguit de versuri) - (parodie dupa Îmi bag picioarele în ea de viață! de Mirela Lungu)

Sunt vlăguit de versuri. Ea s-agață
Cu ochii ei năstrușnici, fot cu fot,
De trupul meu vânjos; refuz; nu pot
Să-mi iau sacoșa și să merg la piață.

Pe-afară plâng fecioare și e ceață
Și-atât de cald e-n frigider căci tot
A devorat de ieri; doar un pișcot
De mucava a mai rămas în viață.

Mă bântuie tenace ca o cață,
Prin pantaloni, dar nu am niciun slot;
Fac voodoo, tantra-yoga, dar nu scot
Piciorul de sub plapumă de greață.

A mai rămas un singur antidot:
Săpunul bleu și capătul de ață.

Constantin Puiu:

Sonetul 123,5 (parodie la parodia parodiei anterioare)

Mi-e rima creatură săltăreață,
Toți criticii de-acuma mă socot
Talent în devenire, nu mai pot
De-atâtea stele. În obraji roșeață

Mi-a năvălit. E unu care-n viață
A scris mai mult de-o sută. Eu nu pot?
Să mai primesc cinci stele și un vot
Apoi le scot și eu, urgent, pe piață.

Năieri afoni, cu spiritu-n mustață
Mă-nvață prozodia, la fagot
N-o să le cânt, în stilul hipiot
O să le-arăt că am și poponeață,

ÃŽmi bag piciorul, dar apoi mi-l scot
Că-i apa rece și observ că-ngheață.


Cristian Vasiliu:

Sonetul 123,99 - Sunt piticot (parodie la parodia parodiei parodiei)

Sunt ghiftuit acum; ce fază hoață
Am ticluit: chiar dacă-s piticot,
Mă salt pe vârfuri și îi dau în bot
Cu fruntea mea albită de mătreață

Lui Goliat - maestrul încă-n viață,
Anost, afurisit și cam bleot;
ÃŽl fac (c-ajung!) c-un upercut, balot
Și îi lărgesc frumoasa strungăreață,

Că poate-așa, într-un sfârșit, învață
Ce-i modestia. Zău așa! Socot
Că am să cresc și eu să prind un vot,
Nu doar un șut viril în poponeață.

Dar m-am trezit; cumplită dimineață!
În drum spre baie m-am călcat pe scrot.