Cu trupul trist și ostenit
Și fără nici o mângâiere
Adormi adânc și- n jurul tău
N-auzi nimic, tot e tăcere

Și sufletul îți țese- acum
Năframă, giuliu pentru moarte
Te- ndepărtezi de- al vieții drum
Și clopotele bat în noapte

Ai fost odată pe pamânt
Rămâi o tristă amintire
Și îngerii în cor cântând
Te cheamă sus, spre nemurire

Mai dă- mi o șansă, una doar
Să văd și eu cum se trăiește
Dar ți se spune
" ÃŽn zadar
Ce-a fost, a fost și nu mai este"