ÃŽn lumea mea
ostatecii își cântă
nemurirea fumegândă,
fragede priviri de lamă
sfâșie undele curcubeului
din cornul abundenței
unde nu poți bătători singuratic
cărările botezului.

Umbrele visului
au coborât în mine
să-și extragă în voie
minereul de iluzie
neștiind că diminețile
mor la fel aici
sau în pragurile
unei frunți de copil.