Din spuma cuvintelor rostite dimineața
își clădește viața iasomia din trupul femeii
bună de sărutat pînă nu se trezește soarele

degetele înmuiate în izbucnirea ei vijelioasă
îmi încarcă sufletul cu libelule străvezii
șoim sleit de puteri la vînătoare
prind vînt puternic sub aripi
ca în poeziile lui Kipling
despre dragostea dintre un caporal englez
și fata din Malabar...
jefuiesc fără încetare carnea goală
ce mi se dăruia dumnezeiește...

ochii îi las pradă păsărilor
să mi-i țină închiși
ca imaginea ta să nu mai iasă
niciodată în lume...