mi-am luat porc
a se-nțelege că nu de crescut
ci de împrietenit pământul
cu râtul lui

scormonim amândoi
după tine afânăm tăcerea
guițăm stereo
sperând să ne-auzi

columba n-a avut efect
se izbea mereu de termopanele tale
din creier
apoi se întorcea la mine bătând
cu o singură aripă
toaca aerului

porcul meu și cu mine
suntem perechea perfectă
a nesimțirii încăpățânate

înfășurăm ondulat timpul
pe codițe
și-n ochii noștri mici
fată scroafa
cu urlet de tăiere

viața continuă oricum pentru oricine
din paște-n crăciun
amestec dorul și ascut cuțitele

e bine cât încă avem șorici
de care să tragi
în care să ne umflăm

noroiul acesta trebuie să se termine

să vezi atunci mă porcule
ce înseamnă să îți ții chiar tu de foame
în post